Un festival de nota zece

În perioada 26 – 28 iunie 2009, în tabăra de la Râul Alb, s-a desfăşurat festivalul anual al motocicliştilor „Bike week fest 2009”, organizat de TRUST Motor Club Reşiţa. Având în vedere că vremea nu a fost deloc prietenoasă, ne-am aşteptat ca numărul participanţilor să fie destul de mic. Ne-am înşelat. Vineri seara, în jurul orelor 21, am descins în tabără, unde erau deja aproape 300 de iubitori ai motociclismului. Corturile celor care ajunseseră mai devreme erau deja amplasate, la fel şi mesele pliante. Spectacolul a început cu formaţia Phaser, ai cărei membri au încălzit atmosfera. În continuare, trupa Nativ, condusă de actorul Constantin Berivoescu, a făcut un show de zile mari. Un „cover” al formaţiei CARGO a adunat în jurul scenei pe cei care erau împrăştiaţi la mesele amplasate în jurul scenei, culminând cu câteva piese din repertoriul propriu, ce vor fi „aşezate” pe un album care va fi lansat pe piaţă spre finele anului şi va conţine în total zece melodii. Trupa Nativ este de curând înfiinţată, efortul depus de şeful acesteia pentru consolidarea ei fiind unul de anvergură, cu mii de ore de repetiţii în spate. După spectacol am aflat că cei cinci membri ai formaţiei sunt BERY – actor, CĂTĂ – specialist în tehnică dentară, HARY – electrician, JOHN – inginer şi DANI – economist. Următorul spectacol la care cei de la Nativ îşi vor demonstra calităţile, va fi în cadrul festivalului „Pro – Etnica” de la Sighişoara. În momentul de faţă, membrii formaţiei sunt în căutarea unui impresar serios care să poată valorifica muzica lor, pentru ca aceasta să ajungă la cât mai mulţi ascultători. A treia formaţie care s-a desfăşurat pe scena de la Râul Alb a fost Silvershine din Budapesta, Ungaria. Organizatorii au avut şansa să-i vadă în acţiune pe aceştia, la un concert susţinut în 12 iunie în Timişoara. După concert, cei trei membri ai formaţiei au fost contactaţi şi s-a bătut palma pentru a concerta la festivalul motocicliştilor. Lucian Ivanici, sufletul organizării, ne-a mărturisit că este prima formaţie de acest gen care participă la un festival al bikerilor. Într-adevăr, am rămas cu gura căscată de ritmul impus de acest trio absolut impresionant, care i-a ridicat pe toţi de la mesele pline cu halbe de bere şi hamsii prăjite. Deşi era trecut de miezul nopţii iar frigul umed pătrundea cu uşurinţă până la piele, câţiva bikeri încintaţi s-au dezbrăcat până la brâu, mişcându-se sincron cu basul (de fapt era un ditai contrabas) şi cu toba mare. Şi dacă tot am vorbit de dezbrăcare, trebuie să spunem că la scurt timp după ungurii şi-au încheiat recitalul, prelungit de multe bis-uri, au apărut pe scenă două „cadâne” care, pe ritmul unor bluesuri şi în fluierăturile admirative ale motocicliştilor adunaţi în jurul ringului de dans, s-au dezbrăcat lasciv, lăsând pe ele numai chiloţeii tanga. După ce live-show-ul nocturn s-a încheiat, pe ecranul de pe scenă au fost proiectate mai multe concerte ale formaţiilor Mettalica, ZZ Top, U2 şi altele.

Peste noapte, motocicletele au aşteptat linştite, odihnindu-se pentru supliciile la care aveau să fie supuse în cursul zilei de sâmbătă. Dimineaţa, ploaia şi-a făcut de cap, până după prânz, obstrucţionând în acest fel dorinţa tuturor deţinătorilor de motoare de a face parada bikerilor şi turul municipiului Reşiţa. Soarele şi-a luat revanşa aproape de orele 14, când s-a dat startul concursurilor ieşite din tiparele obişnuite. Primul a fost cel de băut bere cu pâlnia. Deşi distribuitorul de bere a spus că a vândut de două ori mai multă bere la festival decât la Serbările Reşiţei, cu greu s-au adunat cinci participanţi la acest concurs. Doi dintre aceştia n-au răzbit să toarne pe gât două halbe, împrăştiind bunătate de bere pe tricouri şi pantaloni. Ceilalţi au fost departjaţi cu greu, la zecimi de secundă. A urmat concursul decibelilor emişi de ţevile de eşapement. La acest concurs au participat mai mult de zece bikeri, etalând motociclete care mai de care mai frumoase şi mai zgomotoase. Ionel Pau, directorul firmei Transprotector – principalul sponsor al acestei acţiuni, şi-a chinuit maiestuosul triciclu să treacă de 120 de decibeli, şi ar fi câştigat cu certitudine dacă cifra indicată de aparatul de măsură ar fi fost înmulţită cu doi, aşa cum ar fi dorit. Până la urmă, cel mai zgomotos motor din concurs s-a dovedit a fi o Yamaha de 450 de centimetri cubi, cu 132 decibeli din 140 posibili, strunită de Dani Vuca din Bocşa, zis şi Kamikadze. S-a ales cu un spray pentru gresarea lanţului de tracţiune al motorului şi cu o diplomă. Sarea şi piperul seriei de concursuri a fost cel de muşcat cârnaţi. Conducătorul motocicletei trebuia să dispună de abilitatea de a conduce atât de încet încât fata pe care o transporta să aibă timpul necesar de muşca dintr-o bucată de cârnaţi atârnată cu sfoară. Cel mai abil a fost Nelu Popovici, secondat de viitoarea lui soţie, Mela. Al patrulea concurs a fost denumit generic Ruleta Rusească, unde concurenţii trebuia să spargă cât mai multe ouă în capul adversarului. Câştigător a fost Andrei Turchineac, care a făcut pagubă în cofraje, dar a fost obligat ca după concurs să facă un duş. Era de înţeles... După o binemeritată pauză, în care participanţii s-au retras care pe la corturi, care pe sub umbreluţe, pentru a servi masa, în jurul orelor 21 s-a dat s-a dat startul spectacolelor din ziua a doua a festivalului. De această dată, gheaţa a fost spartă de trupa IMAGICA, din Arad, secondată de cei de la BLUES DOCTORS din Timişoara. Cvintetul condus de stomatologul Cătălin Voişan, a făcut o demonstraţie de muzică de calitate, abordând mai multe stiluri, dar în principal blues. E lesne de înţeles, doar numele formaţiei spune suficient despre felul lor de a aborda muzica. La câteva minute după ora 24, animatoarele care i-au ajutat pe concurenţii băutori de bere să-şi toarne halbele pe gât, au renunţat la o parte din vestimentaţie, delectând mulţimea cu un spectacol de striptease parţial. Ca şi în prima seară, ungurii de la Silvershine au fost aşteptaţi cu urale şi ropote de apluze. Sub numele de SHADOWBIRD, trioul a abordat un stil uşor diferit, doi dintre membrii formaţiei purtând măşti. Recitalul acestora s-a încheiat puţin înainte de ora 2, dar n-au scăpat fără trei bis-uri. Au acordat apoi autografe noilor fani pe care au reuşit să şi-i facă în micuţa tabără de lângă Reşiţa. Dimineaţa i-a prins pe mulţi dintre bikeri privind concerte proiectate pe ecranul de pe scenă, iar mai apoi ascultând muzică lângă un foc de tabără încropit în terenului din faţa scenei.

După o scurtă perioadă de somn, organizatorii au hotărât că este momentul să înceapă pregătirile de plecare. Organizaţi într-o mică armată, au reuşit să strângă corturile, instalaţiile, mesele şi băncuţele în mai puţin de patru ore. În aceeaşi perioadă de timp, tabăra a fost curăţată exemplar de toate deşeurile împrăştiate de vânt pe raza taberei. Pentru că, trebuie să punctăm acest lucru, toţi participanţii au dovedit că sunt mai civilizaţi şi mai ecologişti decât majoritatea celor care se găsesc să latre împotriva lor. Inclusiv directorul taberelor, Cătălin Hogea, a rămas plăcut impresionat de comportamentul exemplar al bikerilor. În plus, am aflat că organizatorii de la TRUST Reşiţa nu au avut niciun profit la finalul celor trei zile. Au preferat să ofere tuturor produse (mâncare şi băutură) la preţuri mai mult decât rezonabile, pentru a nu crea niciun disconfort participanţilor care au cheltuit şi aşa destul de mult pe deplasare. Una peste alta, festivalul poate fi denumit, fără se ne tremure pixul, unul de nota zece. Cu felicitările de rigoare, evident !