Un amic virtual de-al meu zicea că dacă s-ar da o lege împotriva prostiei, ar rămâne Palatul Parlamentului gol goluţ, iar eu am adăugat...şi-ar urla precum lupii la lună dacă i-ar mai şi durea. Prostia. Marea lehamite care mă cuprinde pe zi ce trece este o expresie care nu poate cuprinde adevărata scârbă pe care o resimt când văd ce se întâmplă în această ţară minunată. Am rezistat cu stoicism ani de-a rândul aici, în România, sperând că într-o bună zi va fi mai bine. Visuri deşarte. Suntem o perpetuă generaţie de sacrificiu, cum zicea în vremurile de glorie, poetul Adrian Păunescu. M-am săturat să nu-mi pot permite să trăiesc decent în propria-mi ţară. M-am săturat să îl văd la tv pe minstrul Blaga, cu cele trei rânduri de guşi atârnânde peste gulerul scrobit, că dă lecţii de legislaţie europeană. M-a săturat să fiu furat oficial pe faţă de cei de la Electrica, EON Gaz sau să pătesc radioul public pe factura de curent. Nu ascult radioul public. Nu mă uit la tevere unu , doi sau ţî. Mi-ajunge munca pe care o fac. M-am săturat să-mi spună şefu că sunt hoţ pentru că împart ziare pe care „le fur“ din redacţie la babe, moşi sau vecini de stradă nevoiaşi. La cât e returu de mare, într-adevăr, eu sunt vinovat că nu merge vânzarea. Pentru cinşpe ziare care le sustrag zilnic o să fiu în curând acuzat de sabotaj. M-am săturat să-l ţină pe finu-su în braţe (pe care l-a uns director administrativ) şi să-i dea maşina redacţiei pentru uz personal. Când vrei să te duci undeva în interes de servici, n-are timp, că face nişte tabele în excel şi e ocupat. Da-n fiecare dimineaţă îşi cară odraslele la şcoală pe motorina redacţiei. Şi nu ştie cum să-şi f... subalterna. M-am săturat de mâncătoria generalizată care ne-a cuprins. Acu nu se mai aplică principiul „să moară capra vecinului“ ci „să moară vecinu să-i iau capra“. M-am săturat de toate astea şi de un milion pe care nu le mai zic. Vreau să o iau de la zero. În altă parte a globului. Plec spre polul nord. Dar cred că mă opresc pe drum. În Canada.
